Чтение онлайн

^In sectiunea I, Teoria literaturii. Literatura, studiul lui Vladimir Brajuk (Владимир Бражук) constituie primul capitol. Autorul examineaza personajul reflexiv ^in literatura rusa si cinematografia sovietica. Pornind de la tipologia literara a „omului de prisos”, dezvoltata la ^inceputul secolului al XIX-lea de A.S. Puskin ^in romanul „Evgheni Oneghin”, si amplificata ulterior prin personaje ale literaturii ruse clasice, precum Peciorin, Beltov, Rudin, Oblomov, V. Brajuc surprinde trasaturile caracteristice ale acestui tip literar, aplicat pe piesa lui A. Vampilov, „V^anatoarea de rate” si filmul „Vacanta ^in septembrie”. Centrul investigatiei ^il formeaza analiza detaliata a functiei substitutiei, care sta la baza subiectului si a intrigii ^in operele artistice analizate.

^In capitolul al 2-lea, Bianca-Elena Chirila (Бьянка-Елена Кирилэ) elaboreaza un text argumentativ asupra poeticii expresivitatii, elaborate de criticii literari Aleksandr Jolkovski si Iuri Seglov ^in a doua jumatate a secolului XX. Consider^and ca poetica expresivitatii nu a fost ^indeajuns dezbatuta ^in sfera cercetarilor de teorie a literaturii, vede ca necesara o comparare a acesteia cu alte directii ale teoriei literaturii ce permit revelarea asemanarilor tipologice dintre diferite scoli literare. Scopul autoarei este de a evidentia locul poeticii expresivitatii ^in r^andul altor teorii ale literaturii, evidentiind rolul pe care poetica structurala si cea generativa l-au avut ^in crearea ei.

^In cel de-al 3-lea capitol, printr-un demers interpretativ imagologic, Loredana Nicoleta Ilie pune ^in relatie doua romane asociate spontan cu tema calatoriei: anume Scrisorile persane (Montesquieu) si Shdgun (James Clavell). ^in acelasi timp, identifica intertextualitatile cu Gulliver’s Travels (Jonathan Swift) si Things Fall Apart (Chinua Achebe), texte imagotipice ce elaboreaza contextual, pe timp si spatiu, tropul tematic al „Celuilalt”, al „Strainului”. Ca imagine identificata universal, imaginea „Strainului” se impregneaza de multiple straturi cu semnificatie culturala, relationata circumstantial, si creeaza o noua metafora vizuala care poseda puterea de a schimba oameni si mentalitati.

Sectiunea a Il-a. Lingvistica.

^In debutul sectiunii a П-a, Lingvistica, pe parcursul capitolului 1, Elena Sirota (Елена Сирота) analizeaza specificitatea conceptului de „plictiseala” ^in lexicalizarea rusa a imaginii lumii, particularizata ^in discursul artistic al lui A.P. Cehov. Studiul debuteaza prin analizarea diverselor definitii date notiunii de „concept” si ^in detectarea trasaturilor lor diferentiale. Autoarea se opreste asupra conceptului de „plictiseala”, ^ii cerceteaza continutul si ^ii pune ^in evidenta potentialul semantic de natura psiho-emotionala si existentiala; faptul face posibila identificarea a doua aspecte ale fenomenului conceptualizat si prezentarea lor ca microc^ampuri autosemantice, ^in acelasi timp interconectate ^in cadrul macro-c^ampului conceptului.

^In capitolul al 2-lea, Laura Carmen Cutitaru face o succinta evaluare a efectelor generale ale reformelor ortografice privind reprezentarea grafica a aceluiasi sunet din limba rom^ana, prin doua litere: ^i si ^a. Scrierea limbii rom^ane este esentialmente fonetica, raportul sunet-litera fiind, ^in principiu, de 1:1. Reformele ^intreprinse ^in secolul al XIX-lea, prin trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin, s-au impus cu necesitate ^in contextul latinitatii limbii rom^ane si au avut consecinte salutare; ^insa nu la fel de benefice au fost cele care au urmat ^in secolul XX. Ulterior, simplificarea catre care s-a tins ^in mod natural a fost ^incalcata prin decizii politice (prima oara ^in anii ’60 pe timpul regimului comunist al lui Ni-colae Ceausescu, apoi dupa Revolutia anticomunista din 1989, ^in anul 1993). ^in ceea ce priveste epoca prezenta, autoarea constata o generalizare a confuziei ^intre vorbitorii nativi si non-nativi ^in ceea ce priveste scrierea.

^In capitolul al 3-lea, Georgiana-Anamaria Salagean efectueaza o analiza a discursului jurnalistic concretizat ^in diferite tipuri de articole. Autoarea urmareste ^in principal masura ^in care sunt respectate cele trei principii fundamentale care articuleaza discursul jurnalistic: coeziunea, concizia si claritatea. Analizeaza aspecte demonstrate ca semnificative ^in bibliografia stiintifica de specialitate si alcatuieste un corpus de texte actuale, prin care evidentiaza faptul ca, ^in ceea ce priveste conceperea si redactarea continutului, discursul anumitor jurnalisti trece cu nepermis de multa neglijenta peste normele profesiei. Cauza, afirma autoarea, se gaseste ^in calitatea publicului caruia ei i se adreseaza, dar si ^in nivelul informational si etic al tipului de revista, ziar etc. ^in care acestia ^isi scriu articolele.

Sectiunea a Ш-a. Studii culturale. Educatie artistica.

^In sectiunea a 3-a, Studii culturale. Educatie artistica, studiul loanei-Iulia Olaru constituie primul capitol. Cercetatoarea se opreste asupra sculpturii paleolitice europene. ^in istoria artei, observa aceasta, sunt egal semnificative reprezentarea zoomorfa ^in pictura si reprezentarea antropomorfa ^in sculptura. Totusi, fie ^in tehnica ronde-bosse, fie ^in basorelief, fiinta umana, mai precis femeia, este subiectul care surclaseaza – mai ales din punct de vedere numeric – subiectul animalier. ^in plus, c^and este vorba despre formele antropomorfe, realismul formelor zoomorfe face loc principiului artistic complementar: abstractizarea. Statuetele din Paleolitic au fost create ^in scopuri practice, au servit drept idoli ^in ritualurile de cult – si nu li se poate atribui intentia expresa de a suscita placerea de ordin estetic. ^in epoca prezenta observam si admiram efectul trasaturilor lor de stil: realismul si sugerarea miscarii ^in reprezentarile animaliere, stilizarea si abstractizarea ^in reprezentarile antropomorfe. Indiferent de rolul lor, sculpturile marturisesc existenta unui instinct artistic si a optiunii estetice deliberate a omului din Paleolitic, cu precadere ^in cazul reprezentarilor femeii, adica acolo unde a pus ^in practica o arta non-imitativa.

Capitolul al 2-lea cuprinde studiul ^intocmit de Teodora Leon. Autoarea ^incepe printr-o prezentare succinta a unui concept nou ^in ancheta criminalistica, teoretizat ^in 2019 de Michael Rothberg: acela de “implicated subject”/ „subiect implicat”/ „complice pasiv”. Noua idee a schimbat gradual modul ^in care investigatia se raporteaza la relatia traditionala dintre faptasi si victime. Astfel ca indivizii vazuti drept “implicated subjects”/ „subiecti implicati”/ „complici pasivi” pot fi calificati ca participanti pasivi, care, prin lipsa de atitudine, favorizeaza petrecerea mai multor crime dec^at ne-am putea astepta. La analiza, romanul grafic al lui Derf Back-derf, My friend Dahmer (Prietenul meu Dahmer), 2012, pune ^in evidenta c^ateva metode prin care „complicii pasivi” ignora victimele si contribuie indirect la formarea viitorilor criminali, ^intrun parcurs ciclic malefic, fara oprire. Autoarea vine si cu alte exemple din literatura si cultura americana, ilustrative pentru esecul sau reusita unor personaje de a preveni perpetuarea actelor imorale.

Sectiunea a IV-a. Didactica.

Sectiunea a IV-a, Didactica, ^incepe prin studiul semnat de Ludmila Braniste. Autoarea considera abordarea comunicativa ca fiind cea de baza ^in paradigma moderna de predare a limbilor straine. Primul pas a fost sa justifice abordarea comunicativa din punct de vedere teoretic. Un rezumat al principalelor realizari stiintifice ^in domeniul comunicarii ne permite, ^in calitate de profesori de limbi straine, sa ^intelegem mai bine scopul final al procesului de predare, si anume ce presupune comunicarea si ce competente ar trebui sa dob^andeasca studentii nostri ^in urma unui curs de limbi straine.

^In capitolul al 2-lea, Anna Kubasova investigheaza metoda „Ascultare” (principiile de baza ale lucrului pe text audio, algo-ritmuri de lucru, posibile resurse didactice), aplicata la cursurile practice din programul de licenta „Limba rom^ana”, la Univer-sitatea de Stat din Sankt Petersburg. Ca una dintre metodele fundamentale ale transferului limbilor straine, ascultarea ^in mod regulat a materialelor audio autentice, fara suport scris, si transcrierea individuala dupa auz dezvolta abilitatile studentilor de a ^intelege discursul oral si devine un suport substantial ^in ^imbogatirea vocabularului lor. Un aspect esential este ca exercitiile audio, practicate cu consecventa, ^ii ajuta pe studenti sa dob^andeasca o pronuntie c^at mai aproape de pronuntia rom^aneasca nativa, fara vreun accent importat din limba materna. Mai mult, ^ii sprijina ^in ^insusirea si utilizarea corecta a constructiilor lexicale, gramaticale si sintactice naturale ale limbii straine pe care o studiaza.

^In capitolul al 3-lea, Ludmila Braniste abordeaza subiectul amplu al activitatilor de ^invatare din domeniul rom^anei ca limba straina. Ridica probleme cheie legate de procesul de predare, ^invatare si evaluare ^in universitatile rom^anesti. Este cunoscut faptul ca dob^andirea de competente ^in limba rom^ana ^in cadrul anului pregatitor ofera studentilor straini at^at posibilitatea de a se adapta la noul mediu sociolingvistic, c^at si oportunitatea de a dob^andi profesia aleasa. Din punct de vedere teoretic, predarea ^in scopuri speciale are doua aspecte: lingvistic si metodologic. Aspectul lingvistic include materialul lexical si gramatical, selectia de texte cu continut stiintific, comunicativ, informativ, problematic si interactiv. Aspectul metodologic se refera la organizarea materialului selectat, la secventierea textelor, la testarea competentelor si abilitatilor lingvistice. ^invatarea vocabularului specializat este un proces minutios care necesita multa perseverenta din partea studentilor nostri.