Чтение онлайн

De data asta privirii mele se expune o p^anza cu o explozie de culori si imagini arhitecturale pe fonul careia niste monstri goi si de marimi diferite interpretau o pantomima sizofrenica.

Asa o actiune nu poate fi nicidecum descrisa, raspund eu ^incet si ma stradui ^in g^and sa adun ^intr-un tot ^intreg compozitia picturii. Sunt de parerea ca futurizmul ^in arta picturala este urmatorul pas al dezvoltarii impresionismului. Imaginea se ^indeparteaza tot mai mult de obiectul pe care ^il reflecta.

Un g^and superb, stabs-capitan! Si acum ceva absolut nemaipomenit – domnul Malevici – ”Patratul Negru”,locotenent-colonelul a aratat cu m^ana ceva ce at^arna chiar sub tavan.

Denumirea picturii vorbea de la sine – p^anza era vopsita complet ^in culoarea neagra. Tot!

Dupa cum vedeti, conceptia oamenilor s-a schimbat complet. Observati, pictura este at^arnata ^in asa numitul ”colt rosu” locul unde de obicei ^in case se at^arna icoanele. Asta e deja o provocare ^in adresa religiei.

^Inca c^ateva minute am trecut pe ^indelete prin salile expozitiei, uit^andu-ne la creatia futuristilot.

Mi se pare ca e de ajuns pentru astazi originalitate ^in perceptie si ^in arta, a rezumat vizita noastra Demid Elizarovici, luam un birjar si la mine la pr^anz. Totodata o sa ^i-ti fac cunostinta cu familia mea.

Locotenent-colonelul locuia pe Podul Semenovsky, ^intr-un apartament spatios, cu poduri ^inalte, mobila masiva si portiere ^inchise. Masa era deja servita: Sci – ciorba ruseasca, placinta coulibiac, racituri, rastegai, lichior ^in grafin. Nu e rau deloc, daca sa avem ^in vedere ca e al treilea an de razboi. Nevasta locotenent-colonelului, Evdokia Illarionovna, era profesoara de matematica la Cursurile lui Bestujevskii, fiica Olga ^invata tot acolo la sectia de oratorie si istorie, fiul cel mai mic Afanasii, era gimnazist, iar cel mai mare fiu Stanislav era subofiter de cavalerie pe frontul german.

Recunoasteti, Valerii Sergheievici, de c^and nu a-ti gustat ciorba de casa? – a ^intrebat locotenent colonelul, aranj^andu-si servetelul brodat la guler.

Ultima data c^and am fost ^in concediu.

V-ati vizitat parintii? Sunteti din Tarit^in, nu gresesc?

Exact.

Si slujba a-ti ^inceput-o tot acolo, la cavalerie.

^Intocmai.

Va plac caii?

Desigur. Mama e de neam de cazaci.

Demid Elizarovici, ne^andoielnic a facut cunostinta cu dosarul meu personal p^ana a ma invita la expozitie si apoi la el acasa.

Iar neamul nostru iata ^i-si trage radacinile din Sankt-Petersburg.

Tata, acum ne numim din Petrograd, la corectat pe locotenet-colonel, fiica. E foarte absurd sa redenumesti orasul din cauza razboiului cu Germania. Imaginati-va, suntem asa de patrioti, ^inc^at nu mai putem sa acceptam ca capitala noastra sa aiba nume german!

Demid Elizarovici tacea. Eu am decis sa rup pauza incomoda.

Olga Demidovna, permiteti-mi sa va ^intreb ^in ce an la studentie sunteti?

Al treilea.

Deja a-ti ales specialitatea?

Desigur. Filosofia contemporana.

De ce filosofia si nu literatura franceza?

^Intrebarea mea nu a intimidat-o deloc pe fiica locotenent-colonelului. Probabil o auzea adeseori.

Deoarece placerea pentru ^intelepciune nu e o caracteristica exclusiv barbateasca. De asemenea, filosofia actuala se ocupa de ^intrebari mult mai diverse, dec^at lucrul ^in sine sau transexistenta umana.

Si ce ar putea fi mai divers dec^at asta?

^Inchipuirea, obtinerea si ^intruchiparea Sufletului Pacii.

Daca nu gresesc e poetul Soloviov?

Chiar el.

Multi ^il admira.

Nu si futuristii, observa Demid Elizarovici.

Olga Demidovna, l-a privit ^intrebator pe tatal sau.

Noi cu Valerii Sergheievici astazi am fost la expozitia futuristilor, a explicat locotenent-colonelul.

^Intr-adevar Va poate interesa asa ceva, tata?

Doar ^indeplinid obligatiile de serviciu, locotenent-colonelul a privit spre mine. Cred ca e timpul sa ^incepem masa. Pofta mare tuturor.

Dupa pr^anzul copios, locotenent colonelul m-a condus ^in cabinetul sau, unde a fost servit ceaiul cu zahar rafinat. Se vede ca aici trebuia sa se petreaca punctul culminant al acestei zile de duminica.

Valerii Sergheievici, vreau sa Va ^impartasesc unele reflectii referitor la serviciul noastru. Cu parere de rau, acum noi nu avem posibilitate sa Va satisfacem cererea Dumneavoastra despre ^indreptarea Dumneavoastra la studii la Academia Comandamentului General. Este nevoie de Dumneavoastra aici. Dupa cum vedeti si singur, razboiul cu Germania dureaza mai mult dec^at credeam deodata. Frontul sta imobilizat. Nu putem nici noi sa ^ii biruim, nici ei pe noi. Rezulta o lupta pentru rezistenta p^ana la epuizarea totala a ambilor parti. Cine va rezista mai mult, acela va lua si laurii victoriri.

Cred ca la noi ^in rezerva sunt mai multe resurse de lupta, – am presupus eu.

Corect crezi. Avem mai multe resurse. Oameni mai multi si industrie si teritoriu. De toate. Ce a-ti fi facut ^in locul cheizerului ^in asa situatie ambigua?

A-ti pomenit anterior despre resursele noastre, prima ce ^i-mi trece prin minte este sa fim lipsiti de ele.

Corect. Dar asta e imposibil, operatia fiind de prea mare volum. ^In acest caz cum?

Sa restrictionam posibilitatea de a fi folosite sau sa le facem imposibil de folosit.

Bravo, hulubasule! Si cum de ^infaptuit asta?

Nu mi-a reusit sa raspund imediat la o asa ^intrebare. Mi-am pus ^in ciai doua cubulete de zahar rafiant, am mai mentinut o pauza, dar nici un raspuns nu ^i-mi venea ^in minte. Locotenent-colonelul a preluat initiativa.

Sunt desigur mai multe solutii – de la omorul persoanelor celor mai suspuse p^ana la tif. Dar eu vad totul altfel. De la ^inceputul veacului Imperiul nostru tot experimenteaza cu democratia: parlamentul, partidele politice, cenzura mai lejera. Stiti si singur. Intelegentimea e multumita, revolutionerii la fel. Unii pot sa vorbeasca si sa publice liber ce vor, altii pot chema deschis spre rasturnarea morahiei, sa faci sa explodeze birocratii si sa urezi dusmanului biruinta ^in lupta cu noi. Observa ca pentru toate aceste actiuni acum vor vi pedepsiti ^in cel mai rau caz cu c^ativa ani de exil sau ^in genere poate fi achitat. E absurd, nu ti se pare?

Sunt de acord. Dar revolutionari sunt putini, lumea dupa ei nu merge, am contrazis eu.

Dar daca de-i ajutat sa fie mai multi, atunci ei vor putea sa conduca lumea ^in directia ^in care ^i-ti vei dori sau daca mai concret unde este rezonabil pentru comandamentl german.

Aceasta solutie e tot de scara mare, noi ^insa prindem spionii.

Prindem. Dar noi suntem orientati spre spioni, adica spre nemti. Dar revolutionarii sunt de ai nostri. De ei cine acum se ocupa? ^In mod serios, nimeni. Sa ne re^antoarcem la pictura. Va amintiti acel patrat negru ^in colt? Mi s-a parut ca e pictat peste vopsea alba. ^Inchipuiti-va ca ^in fata Dumneavoastra sta o p^anza cu fon alb. Cum sa ^il faci negru?