Чтение онлайн

Cu primul autobus de ocazie merg la consulat. Interesant, oare si aici a ajuns puterea Sovietica. Daca consulatul e sovietic, atunci va trebui sa caut ajutor ^in alt loc.

Dar consulatul s-a dovedit a fi Imperialist. Consulul m-a ^int^alnit oficial, cu un interes vadit fata de persoana mea.

Bine dragutule, aratati documentele, Va Vom lua la evidenta. Frontul german, Armata de Voluntari, generalul Vranghel… Vreti sa locuiti ^in Argentina?

Daca e posibil.

Atunci lasati-mi mie documentele si dosarul militar. O sa ^il traducem ^in spaniola cu apostila consulatului. Aceasta o sa va fie de folos la primirea dreptului de resedinta permanenta.

Desigur. Multumesc.

Aveti unde sa va opriti? ^Inteleg. Cu parere de rau, consulatul nu dispune de locuinte libere. O sa va ofer o recomandare pentru societatea de caritate izraeliteana. O sa Va gaseasca ceva pentru ^inceput. E ^intr-al 5-lea cartier al orasului.

Domnule Ptasnikov, am protestat eu, -nu ar fi mai bine sa ma trimiteti ^in Palestina?

Stai linistit, dragutule. Acolo ^ii ajuta pe multi. Prezinta-te ca de al lor…

M-am prezentat la Dumneavoastra ca de-al nostru.

Pai da, dar posibilitatile noastre sunt foarte reduse. Doar stiti si singur, noi reprezentam un stat, care nu mai exista. Nu avem finantare. Totul se mai mentine doar din inertie, totul va disparea, imediat ce Sovetele vor trimite ^incoace consulul lor.

Foarte rezonabil. Dar sa plec la societatea propusa totuna nu vroiam.

Pe aici este pe undeva vre-o biserica ruseasca?

Este. Acolo vreti sa cautati adapost? Pai iata, adresa – strada Brazili, apartamentul 315. ^In partea veche a orasului. Adresati-va la staretul Constantin. Lui ^ii plac vranghelitii.

Am luat din nou transportul si am plecat pe adresa indicata. As fi vrut ^in drum sa admir orasul, dar ultima fraza a lui Ptashnikov ^i-mi revenea insistent ^in memorie – ”lui ^ii plac vranghelitii”. Se parea staretul ^ii iubeste, dar consulului nu ^ii plac. Fie, o sa ma clarific mai apoi.

Catedrala Sf^anta Treime se gasea chiar ^in centrul orasului ^in cel mai vizibil loc. Se contopea cu cerul senin argentinian, straluceau de departe crucile aurite si stelele celor cinci cupole sinilii, de parca era o pictura a icoanei lui Rubliov, ”Sf^anta Treime”. Peretii netezi, galbeni cu chenarele maronii ale ferestrelor, mozaica venetiana pe fronton, sculptura de paitra alba si gardul de piatra – se asemana ideal cu o biserica moscovita din veacul al optsprezecelea. Din usile deschise se auzea basul diaconului si c^antecul horului:

Binecuv^antata Domnia Tatalui si Fiului si Sf^antului Duh, de acum si pururea si ^in vecii vecilor. Amin. Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste … Pentru orasul acesta, pentru alte orase, tari cu credinta Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

^In aceiasi clipa ^in suflet mi s-a nascut o dorinta sa ram^an aici. Trebuie sa pun o lum^anare pentru ca am ajuns cu bine. ^I-mi scot chipiul si intru ^in biserica. Deodata m-a lovit ^in nari mirosul lum^anarilor bisericesti si al tam^aiei. Inspir cu tot pieptul, ^incet, p^ana mi se umplu plam^anii si ^i-mi tin rasuflarea ca sa simt c^at mai mult acest miros binecuv^antat. Cumpar lum^anari, le pun pentru ca am ajuns cu bine, ^i-mi fac semnul crucii, sarut icoana. ^I-mi prind r^and la ispovedanie.

A-ti venit de cur^and? ma ^intreaba preotul.

Aseara. Din Europa. Sunteti staretul Constantin?

Da, fiule.

Ma ajutati sa ma aranjez?

Dupa slujba ^in biserica o sa fie servit ceaiul ^in scoala parohiala. Acolo vom discuta, a raspuns preotul si a invitat la ispovedanie urmatorul.

^Ii pup m^ana, ma departez, privind atent prin parti. Vad ca are o atitudine de simpatie fata de mine si priveste ^in urma mea lung cu ochi tristi. Am aflat ca si fiii lui au facut serviciul militar ^in cavaleria de garda. Dupa ce s-a g^andit putin, a ^inteles situatia, mea foarte trista si mi-a propus sa traiesc un timp ^in biblioteca bisericeasca.

Locuinta mea temporara s-a dovedit a fi destul de spatioasa cu doua ferestre care dadeau spre ograda interioara. Din depozitul minuscul mi-a fost adus un pat si o saltea vechisoara. Ramas singur, stau pe pat, ma uit la stelajul de carti, legaturile de ziare, masa de l^anga fereastra… Singuratate totala si pace. O alta tara, un alt continent, alti oameni, alta limba, alta viata… Trebuie cumva sa ma stabilesc.

^In urmatoarele saptam^ani de viata la biserica, ^in special ^il ajutam pe preotul Constantin la gospodaria bisericeasca, pentru ai multumi macar c^at de putin pentru locuinta si hrana: Reparam mobila, maturam mica ograda bisericeasca, faceam ordine la scoala parohiala si biblioteca. ^In zilele de s^ambata si duminica ajutam la liturghie si luam pr^anzul ^in familia preotului. Printre cartile bibliotecii am gasit si un manual de limba spaniola, vechi si voluminos, de care m-am apucat imediat si ^il citeam tot timpul liber iar ^inainte de culcare rasfoiam legaturiele de ziare argentiniene si imigrationale. Am ^inteles ca faceam parte din cel de-al treilea val de imigranti din Russia. Primii ^incoace au venit evreii la sf^arsitul secolului trecut. Acum lor le apartineau restaurantele, dughenile, atelierile mestesugaresti si frizeriile de pe cele mai aglomerate strazi a Buenos-Aerusului.

^In octombrie 1887 comunitatea ortodoxa din localitate compusa din greci, serbi si arabi crestini s-au adresat catre ^Imparatul Rus Alexandr al III-lea cu cerere despre deschiderea unei biserici ortodoxe ^in Buenos Aires. Cu participarea procurorului-sef Sf^antul Sinod Pobedonostzev la 14 iunie a anului 1888 a fost deschisa prima biserica ^in America de Sud inclusa la misiunea ^Imparateasca. Slujba primei liturghii a fost oficiatala 01 ianuarie 1889. Cu toate astea parohia era mai mult dec^at modesta – era amplasata ^in casa particulara ^in doua camerute str^amte. Dar lumea se tragea ^incolo: liturghia, ungerea cu mir, botezul, casatoriile – totul se petrecea acolo. Uimitor dar ziarele argentiniene din acele timpuri denumeau parohia rusa – sinagoga iar pe toti imigrantii din Russia ^ii considerau iudaisti.

Binefacatorul meu, parintele Constantin a fost numit aici ^in anul 1891. Ca sa vezi e aici deja de 30 de ani! Are recomandarea directa a lui Pobedonostzev!..Rasfoiesc o legatura ^intreaga de ziare Rusesti…Fiul preotului eparhiei Tveri din satul Zadorie. Seminarul Teologic, Academia Teologica Petersburg, excelenta la ^invatatura, grad de candidat bogoslov cu dreptul de a primi gradul de magistru, a fost lector … La cerere Ministerului Afacerilor Externe a fost numit paraclisier ^in biserica atasata misiunii rusesti din Gaaga, unde pentru zel a fost hirotonosit ^in calitate de diacon. De la 16 aprilie anul 1891 este numit abate a Bisericii Rusesti Ortodoxe ^in Buenos Aieres si hirotonosit de la 20 aprilie al aceluiasi an cu ordinul de preot. Ziarul Local ”Noutati Bisericesti” pentru anul 1894… Asa … Articolul parintelui Constantin despre necesitatea construirii unei biserici. Mai departe… Este procurat o parcela de pam^ant ^in partea istorica a orasului. Posibil, anume aici. Ziarul rus pentru anul 1897… Calatoria parintelui Constantin prin orasele Russiei, colectarea donatiilor pentru biserica din Buenos Aires… Audiere la ^Imparat! Superb! Monarhul a jertfit 5000 de ruble din resursele personale… Donatiile ^imparatasei vaduve Maria Fedorovna, alte personalitati al familiei Imperiale…

La 6 decembrie 1898 la sarbatoarea Sf^antului Nicolai Facatorul de Minuni ^in prezenta prezidentului Argentinei ^in sf^arsit a fost stabilita biserica ruseasca ^in Buenos Aieres. 23 septembire 1901 biserica Sf^anta Treime a fost ^in mod oficial sfintita ^in prezenta corpului militar diplomatic, reprezentantului guvernului rus, presedintelui republicii, Hulio Rochi, ministrilor si primariei Buenos Airesului. Parintele Constantin a iesit cu un cuv^ant de salut: ”Noi mereu ne rugam pentru pace, pentru unirea tuturor ^intr-o iubire frateasca, pentru belsug de roada ^in aceasta tara primitoare si ^ii dorim sa aiba parte de liniste… Multumim pentru ajutor la toti reprezentatii diferitor natiuni si diferitor credinciosi. Prezenta lor la sfintirea bisericii de azi e placuta ^indeosebi…” Multe articole ^in care sunt laudate cuv^antarile staretului ^in ziarele din Buenos Aires… Pe l^anga biserica au fost deschise o dugheana cu cele mai necesare lucruri, adapost pentru nevoiasi, sala de lectura gratis, societatea lucratorilor rusi, hor, trupa de teatru dramatic, se fac colectari de bani ^in folosul celor saraci. Considerabil!

Mai departe, al doilea val de imigrari dupa revolutia din anul 1905. Au venit rusi si ucraineni. ^Inaintea razboiului cu Germania si Argentina aici deja locuiau 120 000 de imigranti din Russia. Dupa c^at se pare, cel mai greu le-a fost anume imigrantilor din acest de al doilea val. Nici autoritatile locale, nici consulatul nu ^ii ajutau sa-si gaseasca domiciliul. Oamenii ^inoptau ^in parcuri si vagoane de tramvai. Scoala parohiala de pe l^anga catedrala a fost transformata ^in locuinta temporara pentru imigranti.