Чтение онлайн

Seara dupa serviciu eu ^in cabinetul meu am ^inceput lucrul de transformare. Am ^imbracat pardesiul militar, chipiul, cizmele roase, am pus ^intr-un buzunar punga cu mahorca, ^in altul bucati de ziar si m-am ^indreptat ^in partea de nord a pietii Troitzki. Aici pe bulevardul Kroversk si Marea Nobilime se afla conacul balerinei Kshesnskaia, acum era comandamentul bolsevicilor. Conform ultimelor rapoarte ale serviciului secret anume aici, asta noapte trebuia sa aiba loc o adunare mare cu participarea lui Lenin.

La ^intrare statea o multime de matrosi si soldati. Toti sunt ^inarmati, fumeaza, vorbesc tare, se simt siguri. Nimic clandestin, nimic conspiratoriu. Da, se schimba timpurile, domnilor! ^In loc de subsoluri si case conspirative ei au acum conacul propriu. Probabil ca doamnei Kshesinckaia, prima-balerina a teatrelor imperiale, nici prin g^and nu ^ii trecea ca casa ei va deveni un centru revolutionar. Prin oras se zvonea, ca ea a avut un roman ^inflacarat cu ^Imparatul, pentru asta a si primit conacul. Se ^incercase sa fie defaimata ^in fata societatii ^inalte – ^inainte de spectacol i-au slabit ^incheieturile decolteului si timp de c^ateva minute a trebuit sa danseze cu pieptul deschis.

La usa din fata statea santinela cu pusca cu repetitie.

Cine-i fi? m-a ^intrebat el, si mi-a ^inchis drumul cu pusca cu repetitie.

Scot din buzunarul lateral mandatul confiscat. Daca ei nu au obiceiul sa se salute, atunci nu le voi ^incalca acest obicei.

Reprezentantul consiliului soldatesc al celui de al doilea regiment de mitraliere.

Santinela s-a uitat la h^artia mea, a dat din cap si a str^ans pusca cu repetitie.

Treci, tovarase. Ai nostri deja sunt ^in sedinta.

Desigur ca la conacul lui Kseshinskaia nu am fost niciodata. Cladirea a fost construita vre-o zece ani ^in urma, ^in stilul care e modern acum cu planificare asimetrica, poduri de diferite ^inaltimi, tocul usii de o configurare superba si geamuri de diferite marimi. Tencuiala – granit rosu si cenusiu, caramida, maiolica si metal decorativ – completau armonia geometric cu contrast si diversitate.

Trec prin apartamentele din fata cu sera vitranta si rotonda. Citesc inscriptiile mascate de pe usi: TK RSDRP(b), PK RSDRP(b), ”Pravda” (Adevarul), ”Soldatskaia pravda” (Adevarul soldatesc). Ma orientez dupa sunetul vocilor ^in usile deschise ale salii mari. Stilul cladirii trece de la cladire la oameni: grupuri de soldati ^in pardesii lungi sunt amestecati cu matrosi ^in chipiuri fara viziera si pe alocuri este completat cu geaca stralucitoare a comisarilor. Fumul plumburiu al trabucurilor si tigarilor din mahorca se ridica lin spre pod, transform^andu-se, ca ceara lichida, ^in forme bizare. Sala e arhiplina. Pe soclu, la masa acoperita cu postav rosu, stau cei ce prezideaza. Citind de pe o foaie de h^artie, tine cuv^antarea un orator ^imbracat ^intr-un costum ieftin cu barba putina, par rar roscat si putin pe un cap chel, imens. Este foarte sepeleag. Fiecare cuv^ant este urmat de gesturi agonizate cu m^ana dreapta de parca arunca cuvintele ^in multime.

Ma decid sa aflu, cine e ^in fata noastra. Alaturi sta un soldat sprijinit cu capul pe baioneta puscai gh, de dupa care i se vede numai nasul, o alunita enorma ^in forma de pata pe obraz si tigara din mahorca ^in coltul gurii. ^Il ghiontesc:

Tovarase, cine e acesta?

Soldatul, ^i-mi raspunde fara sa ^i-mi ^intoarca fata nebarbierita:

E el! Lenin! Vezi cum taie ^in burghezi!

Oratorul ”taia” fara oprire, de parca s-ar fi pregatit multi ani.

Proletariatul constient poate fi de acord cu un razboi revolutionar care sa justifice cu adevarat defensismul revolutionar, numai cu conditia ca puterea sa treaca ^in m^ainile proletariatului si ale paturilor sarace ale taranimii care se aliaza proletariatului si care renunta la toate anexiunile de terenuri, ^in fapt si nu formal pentru ca sa se ajunga la o ruptura totala ^in fapt cu toate interesele capitalismului. Tin^and seama de buna-credinta ne^andoielnica a straturilor largi ale reprezentantilor din mase ai defensismului revolutionar, care admit numai razboiul pornit din necesitate si nu ^in vederea cuceririlor, tin^and seama ca acestia sunt ^inselati de burghezie, trebuie sa li se explice foarte pe larg, cu deosebita staruinta si rabdare, ^in ce consta greseala lor, sa li se arate ca ^intre capital si razboiul imperialist exista o legatura indisolubila, sa li se demonstreze ca fara dobor^area capitalului razboiul nu se poate ^incheia printr-o pace cu adevarat democratica, ci numai printr-o pace impusa prin forta.

Foarte complicat! Cu coada ochiului observ ca soldatul meu cu pata pe obraz a ramas cu gura cascata si tigara de mahorca i s-a lipit de buza de jos. C^at oare din cele spuse a ^inteles el si altii? Interesant g^and are oratorul – razboiul cu dusmanul exterior este criminal, cu al sau este necesata. Sa ascultam mai departe…, acelasi delirari…

Ne trebuie nu o republica parlamentara, dar o republica a Sovetelor ^in toata tara, de jos ^in sus. Sa ^inlaturam, politia, armata si birocratia.

Desigur sa le ^inlaturati! C^at a trebuit, Dumneavoastra, domnule Ulianov sa Va ascundeti de ei! Chiar a trebuit ca personal sa dati date politiei din Zvejnite!

Clasele vor disparea la fel de inevitabil, cum inevitabil ele au aparut ^in trecut. Apoi va disparea si statul.

Nu e clar. Ne vom re^antoarce la societatea preistorica?

Toate aceste ^intrebari le va rezolva partidul. Singur, fara aliante cu oportunistii, fara aparatori ai patriei si cu at^at mai mult ai burghezilor, va redenumi partidul si ^i-si va pune scop sa creeze un stat comuna.

Comuna? Se pare ca a fost inspirat de Comuna de la Paris. Exact! Anume de at^ata au ridicat steagurile rosii pe corabiile flotei Baltice, iar soldatilor pe chipiuri le-au cusut panglici rosii si masa prezidiului e acoperita cu postav rosu – culoarea revolutiei franceze, culoarea s^angelui. Oare nu ^i-si amintesc cu ce s-a finisat Comuna la Paris: teroarea revolutionara, razboiul civil si ^imparatia lui Napoleon, un ciocoi la fel de necrescut ca si Lenin.

Moartea a mii de proletari ^in lupta pentru o republica cu adevarat revolutionara, devenind o moarte fizica, nu este de fapt o moarte politica, dar din contra este cel mai mare c^astig al proletariatului, cea mai impunatoare implimentare a hegemoniei lui ^in lupta pentru libertate. Noi trebuie sa cream un imn revolutionar International ^in lupta contra social-sovinistilor europeni si centristi. Printre ideile lor delirante si perversiunile marxsizmului se regaseste si minciuna oportuna, precum ca pregatirea rascoalei este un blanchizm.

Interesant, ^in cazul dat cuv^antul blanchizm vine de la familia revolutionarului francez Louis August Blanc sau de la familia de domnisoara a mamei domnului Ulianov – Maria Izrailevna Blank? Un adevarat calambur, domnilor.

Suntem pe calea unei biruinte sigure, pentru ca poporul este deja cuprins de deznadejde si ^inrait. ^Ii vom despuia pe capitalisti de toate cizmele si le vom lua p^ainea. Le vom lasa g^armuji, ^ii vom ^incalta cu opinci!

Multimea care p^ana acum asculta atent si pastra linistea, a ^inceput sa urle. ^In fumul acid au zburat chipiuri, berete, caciuli. Pe deasupra capurilor au ^inceput sa se fluture gurile diferitor arme: pusca, mitraliera, pistoale si baionete. Iar vecinul meu, soldatul a pus doua degete ^in gura si a tras un suierat lung, asurzitor. Se vede ca ultimele cuvinte ale oratorului au fost ^intelese mai bine dec^at toate si acum avea loc culminatia piesei revolutionar-futurista. E timpul sa plec.

Dimineata am plecat la munca, ca de obicei-devreme si linistit. ^In cafenea, c^and aranjam scaunele pe masa, l^anga fereastra, mi-am amintit de granicerul argentinian. Statea chiar aici. De ce a intrat la noi ^in cafenea? Doar sa ia pr^anzul? De ce anume la noi? ^In Buenos Aeres sunt multe cafenele si restauranturi. ^I-si ducea slujba ^in portul, din apropierea noastra. O fi vrut sa guste dintr-o m^ancare traditionala pe care nu o cunostea ^inca sau o fi intrat din alta cauza? De ce m-a chemat pe mine si nu chelnerul? O fi vazut o fata cunoscuta? Si-a amintit sau nu a uitat niciodata? S-a asezat l^anga fereastra la soare… Nu e un loc comod. Poate m-a chemat sa ma arate cuiva care statea de cealalalta parte a ferestrei? Cui? Sa-mi amintesc cine era dupa fereastra. Nu-mi amintesc. E vre-o legatura ^intre el si Babashev, Slastnitzchii si Rudzevici? C^and au venit? P^ana sau dupa vizita? Dupa. Desigur, dupa. ,,Camarazii,, mei au venit cu o nava din Copenhaga… Da, se pare asta si este calea revolutionara prin Europa catre imigrantii din America de Sud.

Seara ma ^intorc ^inapoi. Camarazii mei, ca de obicei, ^i-si beau ceaiul. Cum de nu ^ii observasem mai demult! C^and eu vin ei totdeauna sunt aici, toti ^impreuna. Desigur, sunt un grup.

Deci, domnilor! Va rog sa serviti ceaiul pentru personalul de grad nedeterminat!

Luati loc, Istomin, m-a invitat la masa Slastnitkii. Iata paharul Dumneavoastra. Ceianicul e ^inca fierbinte. Care e motivul acestei dispozitii superbe?

^I-mi frec m^ainile, i-au paharul cu lichid maroniu si fierbinte, pun doua patratele de zahar rafinat.