Чтение онлайн

Deci v-a trebui sa recunosc cine sunt, altfel vor refuza sa-mi dea o slujba.

Nu sunt documentele mele. Le folosesc pentru conspiratie. Sunt, Proscurin, stabs-capitanul serviciului de contraspionaj militar. Am slujit la unitatea lui Istomin, am lucrat asupra legaturilor bolsevicilor sovetici cu spionajul german. Documentele sunt ale fiului lui. Colonelul a socotit ca asa voi putea mai usor sa trec verificarea noii puteri si sa plec peste hotare. Dar dupa ce am citit telegrama, am decis sa vin la Dumneavoastra voluntar.

Unde sunt documentele Dumneavoastra adevarate?

Sunt ascunse.

Le puteti arata?

Nicidecum! Sunt la Petrograd, iar acolo sunt bolsevicii.

Care e rezultatul cercetarilor Dumneavoastra ^in unitatea locotenenet-colonelului Istomin?

Bolsevicii primeau resurse colosale de la comandamentul german pentru pregatirea revolutiei. Conducatorii lor au fost dusi cu trenul din Elvetia la ordinul direct al Stabului general a Germaniei. Erau condusi de nemti, ^in general prin revolutionerul Parvus. El a reusit sa c^astige pe asta c^ateva milioane de marci, dar mai t^arziu a fost ^inlaturat de la operatie.

L-am cunoscut pe colonelul Istomin. ^I-mi puteti descrie vre-unul din obiceiurile lui?

^Intocmai, Excelenta voastra. Se m^ang^aie pe barba ^inainte de a ^incepe sa vorbeasca.

Alexeev a r^as sincer.

E nemaipomenit! Aceasta m-a amuzat.

Se pare ca am fost crezut. Formidabil!

De unde sunteti de origine?

De la Tarit^in.

Generalul m-a privit uimit.

Din provincia Saratov, – am explicat eu.

Alexeev continua sa ma priveasca ^in tacere.

Stiu, – s-a ^intors la harta ce era at^arnata la spatele lui, apoi din nou s-a ^intors catre mine. – Luati cina cu mine?

Voi fi onorat!

^In seara aceleiasi zile sedeam vizavi de Alexeev. Pe masa e supa de salau, cartof fiert, peste afumat cu cardamon, salata si muraturi. Un lux nemaivazut dupa foamea de la Moscova si Petrograd! Compozitia era completata cu un grafin de vodka ^in capul mesei.

Alexeev ma ^intreba despre copilaria mea, familie, cum am ^invaat la Scoala din Nikolaev si despre viata de la Tarit^in. Bunele maniere, m-am g^andit eu si am gresit.

Acum o sa Va rog sa aveti rabdare si sa ma ascultati pe mine batr^anul. – a zis el ^ing^andurat dupa ce a luat masa. – ^In timpul loviturii de stat din octombrie, la Petrograd eu am creat o noua armata. Traiam pe strada Galernaia ^in apartamentul care a fost ^inchiriat special pentru mine de catre Sovetul Activistilor Sociali. Ne pregateam sa ne ^impotrivim anarhiei si invatiei bolsevice, care venea tot mai aproape. Stiti, niciodata sufletul meu nu a fost cuprin de o asa nostalgie, ca atunci ^in acele zile. De jur-^imprejur doar neputinta, tradare si coruptie! Asta se resimtea ^indeosebi la Petrograd, care devenise un cuib de viespi si un izvor de decadere morala si spirituala a statului. De parca la ordinul cuiva se ^indeplinea un plan tradator pentru distrugerea Patriei. C^and a-ti amintit de Parvus si de stabul german, la mine ^in minte totul s-a aranjat la locul sau. Da e un plan de distrugere a Rusiei! Autoritatile nu actionau, ^in schimb vorbaraie era nemaipomenit de mullta. O tradare evidenta domina peste tot.

Generalul a suspinat greu.

^In ziua c^and bolsevicii au ^inceput activitatea, eu fara sa stiu despre cele ce se petrec ^in oras, am mers la sedinta Sovetului Provizoriu a Repubicii la palatul Mariin, dar convoiul nu mi-a piermis sa intru, bolsevicii m-au dat afara. Atunci m-am dus la stabul Cartierului militar Petrograd, unde mi-au recomandat insistent sa ma ascund urgent, pentru ca prin toata Moscova sunt ^incleiate pliante cu adresarea sa fiu arestat. Pritenii apropiati m-au ascuns la aprtamentul lor. Apoi m-au dus la alt apartament, pentru ca iesind ^in strada am fost recunoscut ^int^amplator de un trecator. Mi-au cumparat bilete la tren p^ana la Rostov si ^in seara zilei de 30 octombrie, ^imbracat ^in straie civile, noi ne-am ^indreptat spre gara de trenuri. ^Inchipuiti-va un general ^intr-un pardesiu ponosit de culoare maro, mai lung dec^at mi s-ar fi potrivit la ^inaltimea si cu pantaloni negri trasi peste cizmele militaresti. Pe cap aveam o palarie de fetru, albastra, ^incinsa cu o panglica neagra. Am tras-o p^ana la spr^ancene. ^In buzunar aveam pasaportul tatalui sotiei prietenului, un fost consilier secret, acum la pensie. Dar totul a fost ^in zadar – ^in tren am fost recunoscut de pasageri, cu toate astea, slava Domnului, la Rostov am ajuns cu bine.

Alexeev si-a facut semnul crucii.

^In acest timp pe Don, atamanul Regimentelor de pe Don, generalul Kaledin deja a introdus situatia de razboi ^in tara si a alungat bolsevicii. Eu m-am ^int^alnit cu ei imediat ce am venit ^incoace, la Novocerkassk. ^Inchipuiti-va, ca a fost refuzata, rugamintea mea de a fi acordat un adapost pentru un ofiter rus! A facut referire la aceia ca cazacii de pe front au obosit de lupta si urasc vechiul regim, deaceea plutoanele de cazaci de pe Don, care se ^intorc de pe front, vor apara de bolsevici doar regiunea Donului. Am fost rugat sa nu ma mai retin ^in oras mai mult de doua saptam^ani si sa nu adun formatiuni de voluntari. Eram foarte furios! Desigur ca nu l-am ascultat si am publicat o adresare catre ofiteri, cu chemarea sa salvam Patria.

Generalul a turnat din nou vodka ^in paharele si a continuat.

Peste o luna mi s-a alaturat generalul Kornilov, Lavr Gheorghievici. Cred ca a-ti auzit despre el, – Alexeev a z^ambit fara sub^antelesuri pentru prima data de c^and eram la el.

Desigur! E comandantul Cartierului militar Petrograd!

Exact. A venit la Novocerkassk, av^and ^in vedere nu doar sa gaseasca un adapost, dar si sa ^inceapa lucrul de salvare a Patriei, la fel ca mine. La noi au ^inceput sa vina ofiterii din cele mai diferite regimente mai veneau si iunkerii si gardemarinii din scolile distruse. Noi am ^inceput nu doar lucrul de organizare a Armatei de Voluntari dar si lucrul de ^impotrivire antibolsevica si la fel si organizarea organizatiilor clandestine^in orasele mari. Sunt sigur ca e necesar sa restabilim monarhia, sa oprim transformarea tarii ^in comuna si sa restabilim legatura cu aliatii!

Eu tot sustin monarhia.

Generalul a tacut. Se vede se pregatea sa spuna ceva important.

^I-ti pot propune doua optiuni pentru slujba. Prima e sa fii cavalerist la mine la armata, recunosc a-mi doresc asta mai putin. A doua, pe care mi-as dori-o cu mult mai mult e sa mergeti la Moscova si sa ^incercati sa obtineti de la bolsevici numire la Tarit^in. O sa luam legatura cu Dumneavoastra, atunci c^and va veni timpul sa actionati. Dupa planul nostru eliberarea Patriei de revolutie va ^incepe anume de la Tarit^in.

Sunt de acord cu a doua optiune.

Formidabil! Detaliile le ve-ti discuta cu cu seful serviciului de spionaj din subordinea mea, locotenent colonelul Raniaskii. Iar p^ana atunci adiutantul meu o sa va conduca la apartamentul de la marginea orasului. Aveti grija sa nu iesiti nicaieri si sa nu comunicati cu nimeni.

Kiev. Harkov. Moscova. Aprilie-mai, anul 1918.

Colonelul ^in v^arsta de patruzeci de ani, Anatolii Leonidovici Nosovici, din Armata Imperiala a Rusiei, absolventul Academiei Nikolaev a stabului General, participant la Primul razboi Mondial si cavaler al ordinului Sf^antului Gheorghe, primavara anului 1918, l-a gasit la Kiev. Era un om activ, inteligent, plin de energie si optimizm, ^in primavara anului 1918, era unul din cei mai buni studenti ai academiei si din cei mai buni sportivi ai Sankt-Peterburgului si acum el urmarea neputincios evenimentele dramatice din oras.