Чтение онлайн

Minunat m-a laudat generalul. – At^at de tare Va trageati la carte?

Da mereu am visat sa fac cariera militara, nu de pescar sau mestesugar. Iar ^in oras p^ana ^in ziua de azi nu este nici o scoala sau universitate.

Meritati laude. Eu am citit, ca cazacii c^andva au construit acolo o fortareata. S-a mai pastrat?

Nu, cu parere de rau. Prima fortareata a fost construita pe insula Flam^anda(Golodn^ai) ^in secolul al XVI-lea, pentru opri atacurile tatarilor din Astrahani spre Moscovia. Apoi au construit ^inca una, mai mare, pe malul drept la confluenta cu r^aul Tarita (^Imparateasa). Pe insula Flam^anda demult nu mai locuieste nimeni, doar pasc vitele. Ambele fortarete au fost distruse si arse ^in timpul rascoalelor cazacesti si revoltelor taranesti.

Generalul din nou s-a uitat la harta.

Caile ferate… ramificarile Sud-Estica, Donetk si Vladikavkaz… M-da… toate drumurile merg spre Tarit^inn. Se vede ca va fi o batalie pe cinste. E clar deja ca ^in uezd traiesc cazacii. Dar la Tarit^in?

Negustorii, fabricantii si imigrantii, mai ales nemtii. Este deasemena si prezenta strainilor: consulatul, depozitul de petrol Nobel, uzina metalurgica Dumo si uzina de tunuri a lui Vickers. Mai este si uzina de arme si de munitii.

Deci munitii vom putea sa producem singuri. Deja e bine. Cum e populatia orasului la momentul actual?

Cred ca vre-o suta de mii.

Moscova. Tarit^in. Mai anul 1918.

Fedea o sa fii secretarul meu la comisariatul popular? ^Imreuna cu Nadea, – Stalin l-a ^intrebat pe Alliluev, vechiul sau prieten.

Si Fedor s-a dus – era obisnuit sa se supuna lui Stalin, fara discutii.

De vre- doua luni Comisariatul Popular pentru Afaceri Etnice, era format doar din ei trei.

La 23 mai – Ordjonikidze – comisar exceptional al Sudului Rusiei si prietenul lui Stalin – telegrafia de la Tarit^in ca situatia ^in oras nu e cea mai buna, trebuiesc luate masuri, iar bolsevicii de pe loc sunt prea ”mol^ai”. Orice ^incercare de ai ajuta o privesc ca pe o ingerinta ^in treburile lor. La gari stau trenuri cu p^aine gata de a fi trimise la Moscova si Petrograd, dar ele nu se trimit. Iar ^in jurul Tarit^inului ^i-si face de cap contrarevolutia.

La 29 mai Sovetul Comisarilor Poporului l-a numit pe Stalin sef al achizitiilor alimentare din sudul Rusiei, i s-au acordat ^imputerniciri de exceptie. Ave o ^insarcinare – prin orice mijloace sa asigure cu alimente provinciile centrale ^infometate a tinerei Republici Sovetice. ^Impreuna cu Fedor si sora sa Nadejda el s-a pornit la Tarit^in – cea mai importanta citadela a bolsevicilor si un nod de transport la sudul tarii, de unde pot fi adunate milioane de puduri de alimente.

La 4 iunie, fiind ^insotit de 450 de puscasi letonieni, Stalin si Alliluevii au venit la gara Moscovei, Kazani, duplita de vagabonzi si copii flam^anzi fara adapost. Cu toate ca avea recomandarea Sovetului Comisarilor Poporului, un tren pentru ei nu era de gasit. Stalin se certa ^indelung cu seful garii si cu ofiterul de serviciu, le arata mandatul Comisarului Poporului, striga, ameninta si ^in sf^arsit asta a avut efect – a fost gasit un tren pentru ei. Dar Stalin chiar atunci s-a refuzat de trenul acela. El avea nevoie de un esalon de tren cu telegraf, blindat si cu platforme pentru tunuri si masini blindate. Seful garii sub amenintarea ca va fi executat, p^ana la urma a gasit trenul necesar. Tunul si doua masini blindate au fost amplasate pe platforma.

Detasamentul de puscasi letonieni a fost repartizat ^in vagoane de clasa a treia, iar Stalin si Alliluevii s-au asezat ^intr-un vagon-salon care apartinea c^andva starului romantelor tiganesti Anastasia Vialiteva, vagonul era capitonat cu matasa sinilie. S-au ^indreptat spre sud.

Nimeni nu stia, daca vor ajunge ei la locuul de destinatie, pentru ca trenurile erau ^in permanenta atacate de numeroasele bande de maroderi si plutoane de anarhisti cu steaguri negre. Armata germana continua ofensiva, iar cazacii generalului Krasnov si Fithelaurov actionau ^in apropierea imediata cu Tarit^inul.

Stalin dormea ^in vagon, iar fratele si sora ^intr-un cupeu separat. Trenul se misca cu ^incetineala. Calea ferata era duplita cu esaloane militare si trenuri goale, aruncate la ^int^amplare. Deseori liniile de cale ferata erau desfacute de catre anarhisti si cazaci. Noaptea trenul trimis de Comisarul Popular trecea pe l^anga gari fara sa se opreasca sau se ascundea pe caile ferate de rezerva. Garile erau la fel de periculoase, ca si locul dintre ele: ^intunecoase, murdare, pe platforme erau ostasii beti, sunetul acordeonului, dar cel mai des ^impuscaturi. De altfel, trenul putea rezista.

^In drum au primit telegrama de la Ordjonikindze: ”La Tarit^in s-a revoltat un pluton al anarhistului Petrenko. Au atacat esalonul cu aur si lucrari valoroase, ce au fost confiscate de la burghezii orasului. Au jefuit tot si au organizat un miting. Eu cu plutonul meu i-am ^incercuit si i-am impus sa cedeze.”

Apoi a venit o alta telegrama: ”O parte din banda condusa de Petrenco a disparut. Astazi ^impreuna cu plutonul atamancei Marusia au patruns ^in oras. I-am distrus din nou. Petrenko si Marusia au fost executati. Fa aici ordine revolutionara. Stiu ca nu o sa te ^incurce ceva, orice ar fi. Eu plec la Kubani. Acolo atamanul Avtonomov ameninta sa execute tot stabul. Trebuie rezolvat conflictul.”

^In dimineata de 6 iunie trenul lui Stalin, ^incerca sa intre ^in oras si da t^arcoale orasului pe cai ocolite, duplite cu trenuri. ^In sf^arsit a putut sa fie vazuta cladirea garii. Stalin a intrat ^in oras pe masina blindata, iar trenul blindat l-au parcat pe un peron al garii sud – estice.

Harkov. Lugansk. Tarit^in/ Martie – iulie, anul 1918.

La ^inceputul lunii martie a anului 1918, Kliment Vorosilov – membru al partidului bolsevicilor din anul 1930, fost lacatus, arestant si exilat – a organizat Primul pluton Socialist din lugansk pentru apararea harkovului de reigmentele germano-austriece-ungare.

La ^inceputul lunii aprilie doua armate de bolsevici, inclusiv plutonul lui Vorosilov, se retrageau pe calea ferata ^in directia Tarit^inului, duc^and cu sine arme, p^aine, lucruri pretioase, tipografii si familii – tot! Mai mult de 80 de mii de oameni ^in 3034 vagoane, agatate de 714 locomotive, pazite de trenuri blindate se ^intindeau pe zeci de verste prin stepa infinita a Rusiei de Sud.

De-a lungul ^intregului drum trebuia sa lupti contra atacurilor permanente a armatei generalului Krasnov, Mamantov si Fithelaurov. De doua ori pe zi, dimineata si seara, esaloanele erau bombardate de ^impuscaturi de pe aeroplane, podurile si turnurile de apa de-a lungul drumului erau detonate, iar sinele caii ferate demontate si ^imprastiate prin stepa. Cei din Armata Rosie ocupau o pozitie de aparare pe perimetru, reparau podurile, adunau sinele si cautau sa gaseasca apa. Sute de oameni se ordonau ^intr-un lant viu p^ana la cea mai apropiata f^ant^ana si cu caldarile, ceaunile, cestile transmiteau apa spre esaloane.

Peste o luna alimentele ^incepusera sa se termine. A trebuit sa fie trimise plutoane de ostasi prin satele apropiate si sa cerseasca sau sa ia cu sila alimentele.

S-a adunat un esalon ^intreg de raniti si bolnavi – 600 de oameni, iar p^ana la Tarit^in erau ^inca c^ateva saptam^ani de drum. Au decis sa trimita ranitii ^inainte.

La 22 mai esalonul sanitar cu steagul Crucii Rosii, sub paza trenului blindat si a plutonului Armatei Rosii a ajuns la statia Surovkino la 260 de verste de la Tarit^in. Noaptea trenul blindat a plecat mai departe ^in recunoastere. Nimic nu prevestea ca se va ^int^ampla vre-o nenorocire. Dar ofiterul de serviciu de pe peron s-a dovedit a fi un informator al inamicului. Un sunet de telefon si la rasaritul soarelui esalonul a fost bombardat de artilerie. Apoi a venit ^in atac cavaleria si pedestrimea. La ora 9 dimineata masacrul s-a ^incheiat. Vii au ramas doar 70 de oameni.

Peste doua zile a avut loc ^inmorm^antarea si mitingul funerar.

La 2 iunie esaloanele au ajuns la Don. A ramas ultima portiune drum, ^inca 150 de verste, dar podul de cale ferata era detonat. Ocup^and o pozitie de aparare pe perimetru, s-au apucat sa construiasca altul. L-au finisat doar catre sf^arsitul lunii dupa un lucru sub soarele arzator, bombardari, atacuri armate si ploaie de gloante. La 2 iulie ultimul tren a trecut Donul. Unitatile Armatei Rosii au dat lovitura din partea Tarit^inului si drumul a fost deschis. Garnizoana Tarit^inului a primit sute de locomotive, trenuri blindate complet armate si 30 de mii de ostasi cu experienta ^in lupta.