Valuri alb-ro?ii ?n ?ari??n ?i ?mprejurimi
Шрифт:
Republica Populara Ucraineana, care se formase la acel timp, nu a acceptat revolutia bolsevicilor si a semnat conventia militara cu Germania si Austro-Ungaria. Regimentele germane au ocupat ^intr-un timp foarte scurt cea mai mare parte a Ucrainei, inclusiv si Kievul. ^In aprilie, anul 1918, Republica Populara Ucraineana a fost lichidata ^in urma loviturii de stat a hatmanului Skoropadskii, sustinut de regimentele de ocupationoisti.
Sa fie oprita distrugerea Imperiului! Sa fie alungati toti revolutionarii, intervenientii si tarisorii localnici! Sa fie restabilita monarhia! Iata decizia mea! – a decis pentru sine Nosovici. Decizia lui a fost irevocabila.
^In Kiev, Nosovici s-a ^int^alnit cu generalul Dragomirov, care avea legaturi cu generalii albi pe Don si ^in Caucaz. Dragomirov l-a sfatuit sa-si faca drum si sa ajunga la Moscova si acolo sa ia legatura cu reprezentantii Armatei de Voluntari.
^In Harkov la gara Nosovici l-a ^int^alnit absolut ^int^amplator pe colegul si prietenul apropiat – colonelul artileriei cavaleresti de garda Ceb^isev, care slujea acum la Directia Principala de Artilerie a bolsevicilor. Ceb^isev conlucra cu miscarea alba ^in mod clandestin si se afla acum la Harkov la ^insarcinarea unitatii de la Moscova a stabului Armatei de Voluntari a generalului Alexeev. El l-a invitat pe Nosovici sa traiasca la el la Moscova pe strada Bolisaia Dorogomilovskaia si sa intre ^in organizatie. Seful stabului unitatii de la Moscova a directiei Armatei de Voluntari, colonelul Stradetkii deja traia la Ceb^isev.
La Moscova pe podul Kuznetk ^in drum spre apartamentul prietenului Nosovici a fost recunoscut de un careva ofiter tinerel si acesta a ^inceput sa faca galagie si sa-l cheme la o organizatie clandestina, care pregatea o rascoala contra bolsevicilor. Nosovici a refuzat sa-l asculte si a mers mai departe, el a decis ca trebuie sa actioneze mai inteligent.
La recomandarea lui Ceb^isev la 9 aprilie el a venit la Moscova la Noci Bruievici – conducatorul Sovetului Comisarilor Populari. S-a cerut la slujba militara la bolsevici.
Peste doua zile Nosovici a mers la misiunea militara franceza de la Mosvoca, unde s-a ^int^alnit cu generalul Laverni si totodata cu seful slujbei de spionaj si cu reprezentantul misiunii militare franceze, colonelul Corbeli, care activa pe l^anga generalul Denikin. Nosovici a povestit despre Dragomirov, Ceb^isev, Strdetkii, despre ajutorul lui Bonci-Bruievici si despre numirea lui la post ^in Armata Rosie.
Dar raspunsul francezilor l-a dezamagit mult: aliatul lor Denikin, nu credea ^in succesul implimentarii fostilor ofiteri ^in r^andurile Armatei Rosii si considera ca riscul e unul inutil de mare.
Nosovici l-a convins ^indelung pe generalul Laverni despre necsitatea acestei misiuni si despre sustinerea miscarii albe de catre aliati. Laverni a cazut de acord si a ^inceput pregatirea ^incadradii lui Nosovici la functia de conducator militar a peninsulei Murmansk. Dar la recomadarile ambasadorului francez Nulace, al acel post a fost numit generalul cavaleriei Zviaghintev.
Atunci Laverni a decis sa-l ^incadreze pe Nosovici ^in stabul Cartierului Militar Nord-Caucazian, care se forma de bolsevici, la functia de seful stabului de cartier. Sarcina lui era sa acorde ajutor lui Charbo, consulul francez la Tarit^in si ^in acelasi timp trebuia sa asigure sabotajul si dezorganizarea Armatei Rosii. Printr-un concurs de ^imprejurari, consulatul francez se afla ^in aceiasi cladire cu stabul cartierului si asta trebuia sa le usureze simtitor comunicarea.
Nosovici a cerut deasemenea sa-i fie asigurata legatura cu generalul Alexeev la Novocerkassk si sa acesta sa coordoneaze actiunile sale cu ofensiva asteptata asupra Tarit^inului. Mai mult ca at^at, asa cum Armatade Voluntari nu avea organizatie clandestina la Tarit^in, Nosovici trebuia sa gaseasca acolo organizatiile clandestine a fostilor ofiteri a armatei tariste si sa-i convinga sa ridice o revolta pe masura ce cazacii si Armata Alba va veni cu ofensiva asupra orasului. S-a dovedit sa aiba dreptate Denikin, riscul era enorm!
Colonelul Stradetckii a fost trimis sa stabileasca canalul de legatura cu Nosovici, dar o data plecat acesta nu a trimis nici o stire despre sine foarte mult timp. Atunci organizatia a asigurat legatura prin sergentul ”Serioja”, mai mult despre el nu se stia nimic. Tot ”Serioja” a organizat si ^int^alnirea cu coloneii Briends si Perhurov – reprezentantii ”Uniunii pentru apararea Patriei si libertatii”, formata de Boris Savnikov, conducatorul organizatiei de lupta a partidului socialist-revolutionarilor. Dar relatia cu acestia nu a progresat dincolo de prima ^int^alnire.
La 4 mai, la Moscova, seful departamentului administrativ al Statului Major al bolsevicilor si Serebryannikov, fostul general-maior tarist au oficializat numirea lui Nosovici ^in functia de seful stabului cartierului militar nord-caucazian si a acesta a preluat selectarea personalului. Criteriul de selectare era doar unul – fosti ofiteri taristi. Nosovici l-a numit pe prietenul sau Ceb^isev, sef al departamentului de artilerie. Cheb^isev l-a ales ca adjunct pe colonelul Suhotin, artilerist de cavalerie. Nepotul lui Cheb^isev, locotenentul Tarasenkov, s-a cerut si el la stab si i-a recomandat pe locotenentul Lev Sadkovski si pe locotenentul Serghei Kremkov, fiul generalului Kremkov. Toti trei au fost numiti adjutanti ai lui Nosovici.
Ceb^isef a propus la functia de sef al departamentului economic a stabului pe Starikova.
O femeie?! – s-a indignat Nosovici.
E vaduva colonelului Starikov. Acesta a slujit la stabul cartierului la Petrograd. Doua luni ^in urma a fost executat prin ^impuscare de bolsevici pentru pregatirea rascoalei.
Nosovici nu a mai reprosat.
Capitanul de rangul doi marinarul, Lohmatov a fost chemat de la Petrograd si de asemenea a fost inclus ^in componenta stabului.
Pe 12 mai, un alt prieten apropiat al lui Nosovici, colonelul Kovalevski, a fost numit sef al departamentului de mobilizare, acesta era fostul sef al departamentului de contraspionaj al stabului militar de la Minsk si asistent al sefului departamentului operational al serviciului de spionaj al Consiliului Suprem Militar al Armatei Imperiale Ruse. Nosovici a decis ca p^ana una alta sa nu-i ^impartaseasca lui Kovalevski sarcinile puse ^in fata grupei.
Legatura cu Moscova se presupunea ca va fi ^intretinuta prin consulul francez Charbo, curierul Stradetkii si adiutantii lui Nosovici si Ceb^isev. Din informatiile lui Ceb^isev, garnizoana Tarit^inului numara numai vre-o 3000 de oameni, din care 800 erau puscasi letonieni. Seful garzii garnizonului era ofiterul S^arb, Vuiasinovici, el avea si careva legaturi cu organizatiile clandestine.
La 27 mai Nosovici cu stabul a venit la Tarit^in. ^In aceiasi zi, Charbo a primit de la Moscova o depesa cifrata cu ordinul sa ia legatura cu Nosovici si sa conecteze la lucru pe Hristici -reprezentantul misiunii militare s^arbe la Tarit^in, care de asemenea avea legaturi clandestine. ^In sarcina lui Hristici era inclus ca acesta sa convinga la revolta Primul Regiment Revolutionar S^arb, stationat ^in oras.
Pentru a evita suspiciunile bolsevicilor, Nosovici a decis sa mearga la Tarit^in cu sotia sa. Kovalevskii a venit cu toata familia – sotia si patru copii.
^Inca la 2 mai, prin ordinul lui Trotkii, conducator militar al Cartierului militar Nord-Caucazian a fost numit Andrei Evghenievici Snesarev, el era un bun cunoscut al unora dintre noii stabisti.
Totul e contra noastra
Moscova. 22 mai anul 1918.